Haos

Te caut in penumbra visului meu teluric. Frang ramuri de vieti tinere ca sa te gasesc. Ascult tacerea smulsa din strafundul sufletului. Aud un scancet prelung de copil napastuit. E singur si pustiit de vreme. Bate un vant dulce-amar. E bine si e rau. Am intins o mana usor sa culeg o stea de pe cerul unei nopti cu semnificatie. Nu a vrut sa se desprinda si atunci am fugit. M-am uitat in urma si nu am putut vedea nimic. Dupa o stanca neagra, m-am ascuns si am asteptat. Poate o zi, poate doua. Nu stiu cat a trecut. Rochia-mi alba s-a innegrit si ea. S-a sfasiat in colturile ascutite. Mi-am sfaramat dintii mancand pietre, mi-am rupt parul pentru a ma incalzi. Si a mai trecut o sapt in care nu a venit nimeni. Atunci am pornit la intamplare, in picioarele goale, pe pamantul noroios. Si am mers, si am mers...am pasit pe a vietii faguri, apoi pe treptele uitarii si apoi...nu imi amintesc...era totul alb in jurul meu. Nici o forma, nici o urma. Totul era frapant de alb.