If...

Nu am mai scris de ceva vreme... Nu am avut timp... Sau poate... poate doar o liniste adanca. Ma port prosteste, ma port ca un copil! Ce daca ploua afara de atata timp? As fugi prin ploaie, as dansa in ploaie, as iubi in ploaie...

Simt cum trupul meu munceste din greu sa-si tina portile inchise. Am atata speranta in vis, am atata fericire in zambet, am atata tinerete in ochi, am atata curaj de aratat, am atata putere de a ajuta, am atata imbratisari de dat, am atatea saruturi de sarutat, am atata iubire de oferit! Dar totusi, exista un pui de teama ce ma retine, ma inchide in cusca mea... Ma forteaza sa imi impun o masca dura, sa ridic un zid de netrecut...

Nu ma mai incred, nu mai astept, nu mai am rabdare... Am suferit, am plans, am murit si am inviat de atatea ori... Urmatoare lovitura mi-ar fi fatala... Inca nu sunt pregatita sa mor, mai atata viata de trait! De ce m-ati inchis ca pe un ucigas? De ce m-ati silit sa tac ca pe un mut? De ce m-ati fortat sa nu vad ca pe un orb?

Ploua... Speranta... Belsug...
Imi adun trena trentuita de pasii viermilor, a iau in brate si plec mai departe, cu capul sus, cu ochii sticlosi, cu sufletul imbatat de speranta, cu trupul spalat de ploaie...

Poti fi tu, el sau oricare altul... Iarta-ma daca nu pot...