Am ridicat un castel! Cel mai impunator! Nu a vazut lumea de cand este asa minunatie! L-am inflorat, l-am colorat, l-am finisat! L-am ridicat acolo, sus, pe cea mai inalta stanca a lumii! Poti sa vezi totul, poti sa simti totul, poti sa ai totul de acolo! Poti sa si zbori daca vrei!
Sentimentul libertatii e atat de dulce! Frumusetea lumii ce ma inconjoara abia am inceput sa o descopar! O floare, un copac, o pasare, un cantec, un joc, un dans... Libertate! Rad cu toata fiinta mea caci sunt libera sa fac ce vreau!
Prin gradinile mandre ma plimb, inspirand aer curat, proaspat. E mult de mers, dar nu obosesc niciodata. Dar e atat de multa liniste! Nu aud nici o vorba omeneasca! Mi-as dori sa aud macar un sunet uman...Un semn, un gest, o respiratie... Maybe I'm just blind... dar nici un fior al prezentei umane... De ce e gol? De ce nu e nimeni? De ce se tem de acest urcus? E anevoios, ce-i drept, dar frumusetea locului e mai mult decat raiul!
De ce fug toti? Niste lasi... Se complac in mizerie... Se plafoneaza si prefera doar scancetul vantului care matura totul in cale... Apa le ineaca gandurile si inimile... Sunt pustiiti de atata rautate, sunt manipulati de minciuna...
Privesc in marele hau si ma tenteaza sa sar... De ce?
De singuratate!
