Dreamer

Am adormit inainte de a matura curtea cu privirea imbatata de parfumul strugurelui copt de soare si de ploi... Am adormit si am visat... Am visat ca nu ai mai putut rezista si ca ai venit la mine...dupa mine... Si ne era atat de teama sa ne apropiem unul de altul, sa ne atingem, sa ne simtim trupurile framantand de dorul nebun...Aveam nevoie sa ne privim si...atat... Ne-am apropiat incet-incet, m-ai luat intai de mana. Apoi m-ai prins usor de mijloc. Si ne-am apropiat si mai mult... Eram imbatati de parfumul nostru... Era asa de dulce apropierea noastra! Si ne-am apropiat si mai mult, privindu-ne ochii cum se ineaca de dorinta. Buzele tremurau, incercand sa guste gura celuilalt. Abia s-au atins si un fior ne-a scuturat pe amandoi. Si atunci gurile noastre s-au unit frenetic, buzele se torturau reciproc... Totul in jurul nostru disparuse... Eram doar noi doi...DOAR NOI...

M-am trezit...

Mananc un strugure...capsunica...m-a invaluit cu parfumul, m-a alintat cu gustul lui. Si ma gandesc la tine...Miros o floare mare, rosie. Am tremurat cand m-a atins cu petalele ei catifelate... Si ma gandesc la tine... Am spart o nuca. Amarul parfumului ei m-a trezit la realitate si strugurele nu mai avea acelasi gust... Nu esti langa mine... Ma plimb prin curtea larga, cersind atentie. Iar toate murmura un cantec surd in cinstea...

Si ma gandesc la tine...

Cine?

Cine a zis ca nu poti atinge cerul era un prost. Cine a spus ca nu poti avea toata lumea la picioare era un pesimist. Cine a zis ca e imposibil sa iti creasca aripi sa zbori pana la nori era un neinitiat. Cine a spus ca de fericire are parte doar Dumnezeu era un naiv.

Sperand...Crezand...Uitand...Furand...Asteptand...

Rabdare...

Pe coapsa mi se plimba o gargarita. Pe frunte, un bob de roua se prelinse pana a ajuns pe obraz. Soarele...hm...soarele isi plimba razele, iubindu-mi trupul, amangindu-mi simturile, imbatandu-mi sufletul, omorandu-mi gandul. Florile se adunasera in buchetele, mirosind incert, si imi intristara curand surasul la gandul unui parfum. Iarba era doar un pat! Un pat pe care, acolo, in vazul tuturor, eu eram iubita.

Apoi aripile-mi albe, mari s-au desfacut...Am insfacat frumusetea aceea dura si am zburat...De teama sa nu ranesc, strangeam slab la pieptul meu, respirand un aer sarat de mare ocrotitoare...

M-am nascut din pamant si m-am botezat in mare si vreau sa mor in cer...

Haos

Te caut in penumbra visului meu teluric. Frang ramuri de vieti tinere ca sa te gasesc. Ascult tacerea smulsa din strafundul sufletului. Aud un scancet prelung de copil napastuit. E singur si pustiit de vreme. Bate un vant dulce-amar. E bine si e rau. Am intins o mana usor sa culeg o stea de pe cerul unei nopti cu semnificatie. Nu a vrut sa se desprinda si atunci am fugit. M-am uitat in urma si nu am putut vedea nimic. Dupa o stanca neagra, m-am ascuns si am asteptat. Poate o zi, poate doua. Nu stiu cat a trecut. Rochia-mi alba s-a innegrit si ea. S-a sfasiat in colturile ascutite. Mi-am sfaramat dintii mancand pietre, mi-am rupt parul pentru a ma incalzi. Si a mai trecut o sapt in care nu a venit nimeni. Atunci am pornit la intamplare, in picioarele goale, pe pamantul noroios. Si am mers, si am mers...am pasit pe a vietii faguri, apoi pe treptele uitarii si apoi...nu imi amintesc...era totul alb in jurul meu. Nici o forma, nici o urma. Totul era frapant de alb.