Pagini

Se afișează postările cu eticheta frumusete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta frumusete. Afișați toate postările

duminică, 16 ianuarie 2011

Dorinta

A fost prima noapte a noastra impreuna dupa o lunga absenta ta. Te-au rapit tarile calde, te-au rapit marile, te-au rapit oceanele...
Eram obosita de atata asteptare, asa ca m-am intins langa tine, lipindu-mi trupul de al tau. Tu nu aveai somn. Iti fusese prea dor.
Fluturii somnului isi facusera simtita prezenta prin corpul meu ostenit. Nu imi mai puteam tine ochii deschisi, dar simteam tot : rasuflarea ta calda cand precipitata, cand calma, felul in care imi conturai formele corpului cu o atingere abia simtita, privirea ta care nu se mai satura de mine...
Am tacut. Nu vroiam sa stric linistea aceea angelica.
Mi-ai dat la o parte usor parul de gat si ai coborat breteaua de la furou, descoperindu-mi umarul timid. M-au trecut mii de fiori...Te-am lasat...Si ai inceput sa ma saruti tandru si gingas, ca si cum as fi fost o figurina din zahar, gata sa se imprastie la cea mai mica atingere. 
Buzele acelea fierbinti... Ah!

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Perfection

Tu...

Mi-ai zambit de cum am ajuns! Iar acel zambet m-a linistit. Eram in siguranta caci TU erai acolo. Emotiile ma sugrumau! Mi-ai lipsit atat de mult!
Te-ai oprit. Te-ai uitat in ochii mei. Acei ochi mari care ma sorbeau! M-am pierdut in albastrul lor, mi s-a taiat rasuflarea... M-ai luat in brate. Acele brate care ma strangeau cu atata putere! M-am pierdut in caldura lor, inima a inceput sa galopeze...  Mi-ai zambit! Acel zambet frumos! M-am pierdut in blandetea lui, sufletul mi s-a incalzit... M-ai sarutat. Acele buze pline! M-am pierdut in pasiunea lor, eu nu mai ascultam de mine...

Tu...

Acel chip angelic pe care nu satur sa il privesc, sa-l mangai...
Acel zambet magnific pe care il sorb de fiecare data...
Acei ochi sinceri in care ma pierd mereu...
Acele buze dulci pe care le-as saruta intotdeauna...
Acel par blond, cret cu care m-as juca adeseori...
Acele brate calde, puternice dintre care nu as mai pleca niciodata...

Cum poate sa existe perfectiunea? 
De ce esti perfect?

joi, 14 octombrie 2010

Ghosts of the past

Mergeam pe acea sosea ce scurteaza drumul catre casa. Este o sosea ce trece printr-o padurice deasa. La un moment dat, masina pe care o conducea s-a oprit brusc, nemaidorind sa porneasca in nici un fel. Cum mainile mele sunt nepricepute in ceea ce priveste enigmaticul motor, am renuntat la ideea de a mai repara singura masina. Asa ca am pornit prin padure, cautand o carare care sa ma duca la cea mai apropiata asezare umana din zona, in speranta a voi gasi ajutor. 

Si am mers cateva ore bune, croindu-mi anevoie drum printre tufisurile acelea dese si lianele care iti incurcau pasii in fiecare clipa de parca erau niste serpi ce vroiau sa te inghita. Si nu am gasit nici o carare, ci doar o iesire din padure. Uitandu-ma in jurul meu, am constatat ca parca am nimerit intr-un taram de basm. Era atata verdeata, iar florile colorau intr-un mod nemaintalnit acea pajiste care se afla la poalele unui munte. Undeva, inspre piscul acelui munte capitonat cu brazi de toate felurile, se zarea un castel. Era atat de impunator si de frumos! 

Am gasit si drumul care ma poate acolo. Eram tare curioasa sa cercetez acel castel care parea plin de viata. Am urcat pe drumul plin de pietre si de iarba timp de cateva ore bune. Uitasem de masina pe care o abandonasem pe marginea drumului. Tot ce imi doream era sa ajung acolo. Si iata ca am ajuns. M-au intampinat niste porti uriase din lemn masiv pe care am reusit cu greu sa le deschid. 

Am fost primita cu un aer parfumat si cu un vanticel cald care mi-au mangaiat trupul. Iarba se culca la picioarele mele, iar florile ma salutau de parca le-ar fi sosit regina in palat. Era atata frumusete, liniste si pace! Mirata de frumusetea locului si fascinata de calmitatea aceea de nedestramat, am inceput sa cutreier prin castel. Era frumos! Atat de frumos ca aveam impresia ca traiesc un vis, desi atingeam acele mobile parca noi. miroseam vechiul din acea cladire impunatoare.

Am deschis usa unei incaperi care se pare ca era sala tronului. Am ramas fara grai cand, pe unul din jilturi, te-am observat pe tine. Mi-ai spus : "Fara sa stii, eu te-am facut sa ajungi aici. Hai! Vino langa mine! Tronul te asteapta!" Parca vrajita, am dat sa pornesc catre celalalt capat al incaperii imense, unde ma asteptai tu. Dar dintr-o data un vuiet asurzitor si o sumedie de entitati incetosate s-au bulucit in fata mea, impingandu-ma catre iesire. Ma lupt din greu sa trec de ele ca sa ajung la tine... Desi ma sperie, continui sa ma bat. Trec de unele, apar altele si nu reusesc....


M-am trezit! Ce vis urat!

duminică, 12 septembrie 2010

Harmony



Era tarziu cand te-ai intors de la serviciu. Cu inima flamanda de dor, te-asteptam. Stateam in pat si incercam sa citesc ceva, dar nu reuseam. Imi fugea mereu gandul la tine. De parca ar fi fost prima noastra seara de convietuire in acelasi camin. Cand ai intrat pe usa, toata fata ti s-a luminat, de parca razele apusului de august iti mangaiau tenul. O caldura placuta m-a invaluit si am zambit. Aceeasi ca atunci cand ne-am strans mainile intaia data. Mi-ai suras. Dincolo de oboseala unei zile incarcate se distingea blandetea ochilor acelora albastrii, frumosi. Ti-ai lasat geanta jos si te-ai asezat in pat. Te-ai ghemuit la pieptul meu, strivindu-mi cu capul sanul drept. Era o durere care imi placea. Ti-ai pus mainile in jurul taliei. Si cum stateam asa, eu in capul oaselor, tu pe pieptul meu, ne iubeam in tacere. Te mangaiam usor pe parul acela cret si balai pe care obisnuiam sa il ciufulesc. Ti-am soptit usor cat de mult te iubesc. Cu ultimele puteri, m-ai strans in brate si ai adormit. Iar eu am ramas treaza, privindu-te pe tine, copil inocent, veghindu-ti somnul asa cum am facut-o pana acum.

Somn lin...

miercuri, 14 iulie 2010

Emptiness



Am ridicat un castel! Cel mai impunator! Nu a vazut lumea de cand este asa minunatie! L-am inflorat, l-am colorat, l-am finisat! L-am ridicat acolo, sus, pe cea mai inalta stanca a lumii! Poti sa vezi totul, poti sa simti totul, poti sa ai totul de acolo! Poti sa si zbori daca vrei!


Sentimentul libertatii e atat de dulce! Frumusetea lumii ce ma inconjoara abia am inceput sa o descopar! O floare, un copac, o pasare, un cantec, un joc, un dans... Libertate! Rad cu toata fiinta mea caci sunt libera sa fac ce vreau! 

Prin gradinile mandre ma plimb, inspirand aer curat, proaspat. E mult de mers, dar nu obosesc niciodata. Dar e atat de multa liniste! Nu aud nici o vorba omeneasca! Mi-as dori sa aud macar un sunet uman...Un semn, un gest, o respiratie... Maybe I'm just blind... dar nici un fior al prezentei umane... De ce e gol? De ce nu e nimeni? De ce se tem de acest urcus? E anevoios, ce-i drept, dar frumusetea locului e mai mult decat raiul!

De ce fug toti? Niste lasi... Se complac in mizerie... Se plafoneaza si prefera doar scancetul vantului care matura totul in cale... Apa le ineaca gandurile si inimile... Sunt pustiiti de atata rautate, sunt manipulati de minciuna...

Privesc in marele hau si ma tenteaza sa sar... De ce? 

De singuratate!

luni, 31 mai 2010

Freedom

Dansul inseamna mai mult decat arta. Dans inseamna plutire, dansul este o impletire de real si ireal. Dansul este o metafora a esentei naturii. Din dans s-a nascut lumea si tot prin dans traieste. Dansul este emotie, este fericire, este iubire, este pasiune. Si Dumnezeu danseaza o data cu universul pe care l-a creat! Dansul inseamna libertate, putere, suflet! Dansul nu este ceva lumesc, este ceva supraomenesc! Doar cei cu adevarat inzestrati o pot face, cei care s-au nascut pentru a dansa. E greu de descris in cuvinte ce inseamna dansul! Dar ceea ce se simte in acel moment, este mai mult decat o descatusare de cotidian! Este fericire pura, este libertate, este iubirea neprihanita de frumos! Dansul aduce zambete si bucura! Dansul inseamna viata!



Si am castigat...

miercuri, 7 aprilie 2010

Antonime

Pamant albastru, taram nestavilit al apelor ocean
Tu, legiune a intinsului neant
Ma faci sa zac in neputinta mea de a fi om!
Caci din furia ta ma nasc
Si in iubirea ta mor!
Tu, demon angelic, ma prefaci in scrum cu flacara ta!
Tu, inger demonic, ma inalti cu aripa ta!
Da-mi o mana s-un picior sa ies din groapa nefericirii!
Da-mi o gura s-un amor sa ma bucur de patima iubirii!

duminică, 13 decembrie 2009

I miss you...

Nu am fost atat de contrariata in sentimente niciodata in viata mea cum am fost astazi...O lupta pe viata si pe moarte se dadea in sufletul meu: tristete vs. fericire. Cel mai frustrant moment...

Am iesit la plimbare printr-un parc amenajat special de sarbatori...Afara ningea des...Era frumos...Mi-a umplut ziua de bucurie...Simteam ca vin sarbatorile, ca e moment de bucurie! Patinoarul amenajat era plin de lume fericita, pe o scena alaturata, un grup de copii cantau colinde care te duceau pana la cer si inapoi. Sute de mii de luminite aprinse, un brad imens impodopit cu de toate...Parinti, copii, bunici, catei, purcei, de la cel mai mic pana la cel mai mare se imbatau cu mirosul de turta dulce si vin fiert si admirau frumusetea naturii... Se bucurau de ea...Eram atat de fericita sa vad atatea zambete in jurul meu si atata frumusete...

Dar ceva foarte important lipsea, ca si cum era doar jumatate din mine...Ca si cum eram dezbracata, ca si cum mi-era foame, ca si ma sufoca...Si dintr-o data am simtit nevoie sa plang...M-as fi trantit pe o banca si as fi plans ca un copil caruia i-a disparut jucaria preferata...Imi venea sa intreb pe toata lumea "De ce? De ce nu e aici cu mine? De ce nu ne putem bucura impreuna de toate frumusetile astea? De ce nu suntem si noi pe patinoar acolo?" Eram cumplit de trista, desi toate frumusetile din jurul meu ma bucurau...

Nu erai tu acolo sa faci fericirea completa, sa ne tinem de mana si sa fugim de nebuni prin ninsoare, sa ne sarutam cu patima, sa ne uitam la toti patinatorii si sa radem de ei, sa ne strangem in brate pentru ca am inghetat, sa ne oprim la o casuta sa bem un pahar de vin fiert, sa ne maimutarim, iar ceilalti sa se uite ingaduitori la noi, bucurandu-se de fericirea noastra, de iubirea noastra...

Nu exista cuvinte sa descriu ce am simtit si cat nenorocita eram in nefericirea mea fericita....

luni, 6 iulie 2009

I am alive...


O alta zi frumoasa, o alta zi relaxanta...No stress...

Soare, plaja, nisipul cutreierandu-mi trupul, marea spaland nisipul, soarele uscand picaturile de apa. O alta zi in care am ras si a ras si sufletul in mine. Este fericit, este liber, este aerisit.

Mi-as fi dorit sa alerg cat ma tineau puterile, sa zambesc tuturor oamenilor, sa le strang mainile si sa le spun un calduros "Buna!"...

Era totul atat de frumos! Vedeam atata frumusete in jurul meu, vedeam atat pamant liber, atata mare intinsa. Respiram... Trageam adanc aer in piept si imi spuneam: "Azi sunt fericita! Azi sunt multumita cu mine!" Vazand atata splendoare, ma simteam libera...

Zburam, cantam, radeam, dansam, ma jucam, iubeam... Toate sentimentele cele mai frumoase ma infasurau din cap pana in picioare, ma imbalsamau...
Mirosea a flori exotice si bantul imi mangaia fata...

Zbor, rad, simt, iubesc,sunt libera sa fac ce vreau, TRAIESC!!!!