Am plecat de acasa caci nu mai suportam acele camere mici, neincapatoare si neaerisite. Aveam nevoie de libertate, de timp, de spatiu. Am fugit in lumea larga convinsa ca voi atinge idealul. Cu cateva lucruri stranse intr-un rucsac, am iesit pe usa casei parintesti. Si am plecat lasand in urma tot ce am iubit, ce am simtit, ce am trait. Am plecat, nebuna fiind dupa betia libertatii. Am plecat pe un drum care nu stiam unde ma va duce. Totul parea atat de aproape, dar era totusi atat de departe.
Prinsa de euforia aerului curat, am mers si am tot mers pe fel si fel de drumuri intortocheate, am urcat munti, am coborat vai, am strabatut paduri, rauri, campii si deserturi, am trecut prin vant si ploi, dar am continuat sa merg. Rabdatoare si pastrand speranta in suflet.
De-a lungul drumului, am intalnit fel si fel de fiare, fel si fel de spini, fel si fel de ierburi, varietati de flori, copaci, umbre si lumini. Dar am continuat sa merg, cautand cu privirea un sfarsit al drumului. Nu l-am gasit inca. Dar am gasit vise, ganduri, oameni si mai ales un camarad de drum. Unde vom ajunge?
Nimeni nu stie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu