Pagini

vineri, 12 iunie 2009

Furie si ura


Fusese, in sfarsit, o zi in care ma simteam foarte bine, in care durerea se mai atenuase, in care puteam sa respir fara sa ma apese nimic in piept. M-am trezit cu zambetul pe buze, un zambet natural, nu doar un ranjet de hiena. Eram linistita! ERAM! Cineva chiar observase asta si ma bucuram ca se poate vedea. Imi pare rau ca iar nu poti citi nimic frumos. Frustrant...

Mi-ai citit blogul si deodata te-ai simtit important. Cat de nenatural sa fi sa crezi ca numai tu existi pe lumea asta? Sa crezi ca doar pe tine te pot iubi? Nici tu nu esti zeu, nici tu nu esti centrul universului! Si tu, ca si EL, sunteti doar niste viermi pe care, cat de curand, ii voi stalci sub talpile mele insangerate! Iti interzisesem sa ma mai cauti! Iti interzisesem sa te mai intereseze persoana mea! Ai incalcat regulile, iar acum sper ca esti fericit, ca esti multumit de ceea ce faci! Chiar iti place sa te umilesti?

De-as fi avut puterea, te-as fi apucat zdravan si as fi dat cu tine de pamant. Te-as fi transformat in praf, iar apoi te-as fi aruncat in vant, fara urme de regrete! Te-as fi trimis in iad si apoi te-as fi scos de acolo ca sa iti arat cat sunt de buna. Iar dupa un alt timp te-as trimis inapoi! Si asa m-as fi jucat cu tine pana cand ai fi cazut in genunchi in fata mea si m-ai fi implorat sa te iert! Si te-as fi ierta: te-as fi aruncat din nou in iad!

Ai atat de putina minte! Tu chiar nu pricepi ca nu mai ai ce cauta in viata mea! Ca nu mai insemni nimic pentru mine! Te cramponezi de idiotenii! Ai spulberat orice urma de gand frumos legat de tine! M-ai facut sa te urasc cu toata fiinta mea! Imi doresc sa te vad tarandu-te pe coate, julindu-ti genunchii, chinuindu-te sa traiesti! Ah! Cat poti sa fi de mizerabil! Te compatimesc! DISPARI din viata mea, om nenorocit!



Un comentariu:

  1. Uneori trecutul si cei ce fac parte din el nu ne uita si nici nu ne lasa pe noi sa ii uitam. Tot ce putem face este sa ignoram tot ce ne deranjeaza, tot ce ne doare.

    RăspundețiȘtergere