Loosing...

Am mai trecut o zi, o saptamana poate. Habar nu am. Am pierdut notiunea timpului. Am fost pround distrasa de un examen ingrozitor. Am invatat, am plans, am avut emotii, nu am dormit, m-am chinuit. Dar degeaba. Restanta... Asa se numeste! In fine. S-a dus, m-am calmat. Se mai intampla.

Dar ceva ciudat se intampla... Fug prin lumi, traiesc o viata care parca nu este a mea. Sau, mai bine spus, traiesc mai multe vieti care nu imi apartin. Iubesc. Dar ce? Tanjesc. Dar dupa ce? Invat. Dar pentru ce? Totul este o necunoscuta, totul e in ceata, totul se ascunde. Unde a disparut linistea aceea? De ce moarce orice ating? De ce se ofileste fiecare floare pe care o miros? De cand am luat viata in piept, viata mea curge cu 300 km/h. S-a schimbat ordinea! S-au intors toate pe dos! Este nebunie curata! Dezordine si haos! Suferinta... Multa suferinta... Sentimentul de frustrare isi ocupa un loc glorios.

Fug! Dar unde? Care este linia de sosire? Am crezut ca am ales drumul cel mai bun. Dar l-am ales pe cel mai anevoios. Mai intai, mi-ai zgariat pielea. Dar mai apoi am inceput sa imi frang oasele. Aripile imi sunt zdrentuite.

Simt ca pierd o batalie. Una foarte importanta. Pierd... Foarte mult... Pierd ceva foarte important. Pierd singurul meu sentiment de sigurata... Iarta-ma ca nu pot tine capul sus, iarta-ma ca gresesc! Dar nu pot merge mai departe! Sunt legata de picioare!

Constiinta mea spune ca ma paraseste...