Ieri nu am apucat sa scriu. Am fost luata prin surprindere...
Ieri, eram foarte nenorocita, parca se prabusise cerul pe mine. Trecusera mai bine de 24 de ore de cand el avea telefonul inchis. Ii trimisesem cu o seara inainte un mesaj de incurajare. Nu il primise. La fel ca de obicei, nu stiam ce sa cred: oare i s-a terminat bateria la telefon? si-a inchis telefonul ca sa nu il mai streseze careva? sau s-a intamplat ceva mai oribil? Ultima varianta refuzam sa o cred, asa ca am scos-o din calcul. A doua, era ciudat sa o cred, pentru ca vorbisem un pic mai devreme si parea ok! Deci ma agatam cu disperare de prima varianta si ma rugam la Dumnezeu sa fie adevarata. Cu toate astea, sufletul se stransese in mine ca un ghem si ma sufocam... Ma sufocam de atata durere cata induram. Imi era dor de el de innebuneam! Nu-l mai vazusem de joi de dimineata si m-am invatat sa adorm noapte de noapte imbatata de parfumul trupului lui. Cand plecam la cursuri, asteptam cu nerabdare sa se termine ca sa il vad, sa fiu in preajma lui...
Asteptam cu disperare un semn, ca si-a deschis telefonul sau ceva asemanator. Vroiam sa ma asigur ca e bine. Nimic mai mult! Inghiteam in sec pentru a nu lasa lacrimile sa navaleasca pe obraji. E rusinos! Mi-as fi incalcat mandria. Mi-am sunat sora. Simteam nevoia sa ii aud vocea, sa imi spuna cateva vorbe bune. M-am inchis in baie si m-am descarcat la telefon. Incercand sa ma linistesc, aud ca si cum cineva m-ar fi sunat pe linia cealalta: era doar instiintarea ca a primit mesajul. Acum asteptam, mai nenorocita ca mai inainte sa vad o reactie din partea lui. Si imediat primesc un apel: ma suna! Toate lacrimile s-au transformat in zambete. Ma bucura faptul ca m-a cautat! Si am fugit la el, in bratele lui! A fost asa de bine, m-am simtit ca un fluture care zboara, mangaiat de razele soarelui matinal, din floare in floare, asezandu-se din cand pe firele de iarba udate de roua!
Fericire!!!
Ieri, eram foarte nenorocita, parca se prabusise cerul pe mine. Trecusera mai bine de 24 de ore de cand el avea telefonul inchis. Ii trimisesem cu o seara inainte un mesaj de incurajare. Nu il primise. La fel ca de obicei, nu stiam ce sa cred: oare i s-a terminat bateria la telefon? si-a inchis telefonul ca sa nu il mai streseze careva? sau s-a intamplat ceva mai oribil? Ultima varianta refuzam sa o cred, asa ca am scos-o din calcul. A doua, era ciudat sa o cred, pentru ca vorbisem un pic mai devreme si parea ok! Deci ma agatam cu disperare de prima varianta si ma rugam la Dumnezeu sa fie adevarata. Cu toate astea, sufletul se stransese in mine ca un ghem si ma sufocam... Ma sufocam de atata durere cata induram. Imi era dor de el de innebuneam! Nu-l mai vazusem de joi de dimineata si m-am invatat sa adorm noapte de noapte imbatata de parfumul trupului lui. Cand plecam la cursuri, asteptam cu nerabdare sa se termine ca sa il vad, sa fiu in preajma lui...
Asteptam cu disperare un semn, ca si-a deschis telefonul sau ceva asemanator. Vroiam sa ma asigur ca e bine. Nimic mai mult! Inghiteam in sec pentru a nu lasa lacrimile sa navaleasca pe obraji. E rusinos! Mi-as fi incalcat mandria. Mi-am sunat sora. Simteam nevoia sa ii aud vocea, sa imi spuna cateva vorbe bune. M-am inchis in baie si m-am descarcat la telefon. Incercand sa ma linistesc, aud ca si cum cineva m-ar fi sunat pe linia cealalta: era doar instiintarea ca a primit mesajul. Acum asteptam, mai nenorocita ca mai inainte sa vad o reactie din partea lui. Si imediat primesc un apel: ma suna! Toate lacrimile s-au transformat in zambete. Ma bucura faptul ca m-a cautat! Si am fugit la el, in bratele lui! A fost asa de bine, m-am simtit ca un fluture care zboara, mangaiat de razele soarelui matinal, din floare in floare, asezandu-se din cand pe firele de iarba udate de roua!
Fericire!!!
stiu cum e...oare de ce nu au telefoanele baterie inepuizabila sau de ce nu au semnal oriunde??of!!
RăspundețiȘtergere