Dorinta

A fost prima noapte a noastra impreuna dupa o lunga absenta ta. Te-au rapit tarile calde, te-au rapit marile, te-au rapit oceanele...

Eram obosita de atata asteptare, asa ca m-am intins langa tine, lipindu-mi trupul de al tau. Tu nu aveai somn. Iti fusese prea dor.

Fluturii somnului isi facusera simtita prezenta prin corpul meu ostenit. Nu imi mai puteam tine ochii deschisi, dar simteam tot : rasuflarea ta calda cand precipitata, cand calma, felul in care imi conturai formele corpului cu o atingere abia simtita, privirea ta care nu se mai satura de mine...

Am tacut. Nu vroiam sa stric linistea aceea angelica.

Mi-ai dat la o parte usor parul de gat si ai coborat breteaua de la furou, descoperindu-mi umarul timid. M-au trecut mii de fiori...Te-am lasat...Si ai inceput sa ma saruti tandru si gingas, ca si cum as fi fost o figurina din zahar, gata sa se imprastie la cea mai mica atingere. 

Buzele acelea fierbinti... Ah!

Perfection

Tu...

Mi-ai zambit de cum am ajuns! Iar acel zambet m-a linistit. Eram in siguranta caci TU erai acolo. Emotiile ma sugrumau! Mi-ai lipsit atat de mult!

Te-ai oprit. Te-ai uitat in ochii mei. Acei ochi mari care ma sorbeau! M-am pierdut in albastrul lor, mi s-a taiat rasuflarea... M-ai luat in brate. Acele brate care ma strangeau cu atata putere! M-am pierdut in caldura lor, inima a inceput sa galopeze...  Mi-ai zambit! Acel zambet frumos! M-am pierdut in blandetea lui, sufletul mi s-a incalzit... M-ai sarutat. Acele buze pline! M-am pierdut in pasiunea lor, eu nu mai ascultam de mine...

Tu...

Acel chip angelic pe care nu satur sa il privesc, sa-l mangai...

Acel zambet magnific pe care il sorb de fiecare data...

Acei ochi sinceri in care ma pierd mereu...

Acele buze dulci pe care le-as saruta intotdeauna...

Acel par blond, cret cu care m-as juca adeseori...

Acele brate calde, puternice dintre care nu as mai pleca niciodata...

Cum poate sa existe perfectiunea? 

De ce esti perfect?

Freedom

Dansul inseamna mai mult decat arta. Dans inseamna plutire, dansul este o impletire de real si ireal. Dansul este o metafora a esentei naturii. Din dans s-a nascut lumea si tot prin dans traieste. Dansul este emotie, este fericire, este iubire, este pasiune. Si Dumnezeu danseaza o data cu universul pe care l-a creat! Dansul inseamna libertate, putere, suflet! Dansul nu este ceva lumesc, este ceva supraomenesc! Doar cei cu adevarat inzestrati o pot face, cei care s-au nascut pentru a dansa. E greu de descris in cuvinte ce inseamna dansul! Dar ceea ce se simte in acel moment, este mai mult decat o descatusare de cotidian! Este fericire pura, este libertate, este iubirea neprihanita de frumos! Dansul aduce zambete si bucura! Dansul inseamna viata!

Si am castigat...

Antonime

Pamant albastru, taram nestavilit al apelor ocean
Tu, legiune a intinsului neant
Ma faci sa zac in neputinta mea de a fi om!
Caci din furia ta ma nasc
Si in iubirea ta mor!
Tu, demon angelic, ma prefaci in scrum cu flacara ta!
Tu, inger demonic, ma inalti cu aripa ta!
Da-mi o mana s-un picior sa ies din groapa nefericirii!
Da-mi o gura s-un amor sa ma bucur de patima iubirii!

Passion

Prinsa in capcana destinului, ma zbat sa ies din ea, sa fug acolo unde inima imi calauzeste pasii. In zbuciumul meu, imi zdrobesc carnea si ma doare! Ma doare atat de tare...

Doua boabe, urmate de alte doua si tot asa, se scurg pe obrajii reci de atata departare. Cu privirea umeda, privesc orizontul si incerc sa ajung pana la tine cu ochii. Dar nu pot...Si mi-i tare dor de tine, copil razvratit al meu!

Iti amintesti tu, puisor, cum te asezai langa mine, iti lipeai trupul firav de trupul meu si iti lasai incet capul pe sanul meu, ascultand cum imi bate inima? Te fascina! Te jucai in parul meu, iar eu, bland, te mangaiam pe par, pe chip, iti sarutam gatul, obrajii, gura...Imi cereai sa iti spun povesti ca sa adormi cu gandul la zane...Si iti povesteam...

Iar tu, copil nazbatios, ma opreai brusc si imi striveai buzele cu atata patima ca imi dadea sangele. Si puneai stapanire pe mine...Imi frematai fiecare celula a corpului, o doreai si o iubeai...O transformai in sclava ta...Si ma faceai femeie, si ma iubeai ca pe nimeni alta...Si ma ridicai la cer si imi sopteai soapte pline de pasiune, tandrete, dorinta...Si te vroiam si mai mult pentru mine si cu cat crestea dorinta cu atat mai mult incepeam sa te controlez, sa te dresez, sa-ti fiu stapana...

Si uite-asa ne iubeam...

Si uite-asa eram rege si regina...

Si uite-asa departarea ne subjuga acum...

Si uite-asa contemplu acum acele nopti in care iti dadeam iubirea sub pura si te alintam, copil al pasiunii!

Si uite-asa acum mor de dor...

Dreamer

Am adormit inainte de a matura curtea cu privirea imbatata de parfumul strugurelui copt de soare si de ploi... Am adormit si am visat... Am visat ca nu ai mai putut rezista si ca ai venit la mine...dupa mine... Si ne era atat de teama sa ne apropiem unul de altul, sa ne atingem, sa ne simtim trupurile framantand de dorul nebun...Aveam nevoie sa ne privim si...atat... Ne-am apropiat incet-incet, m-ai luat intai de mana. Apoi m-ai prins usor de mijloc. Si ne-am apropiat si mai mult... Eram imbatati de parfumul nostru... Era asa de dulce apropierea noastra! Si ne-am apropiat si mai mult, privindu-ne ochii cum se ineaca de dorinta. Buzele tremurau, incercand sa guste gura celuilalt. Abia s-au atins si un fior ne-a scuturat pe amandoi. Si atunci gurile noastre s-au unit frenetic, buzele se torturau reciproc... Totul in jurul nostru disparuse... Eram doar noi doi...DOAR NOI...

M-am trezit...

Mananc un strugure...capsunica...m-a invaluit cu parfumul, m-a alintat cu gustul lui. Si ma gandesc la tine...Miros o floare mare, rosie. Am tremurat cand m-a atins cu petalele ei catifelate... Si ma gandesc la tine... Am spart o nuca. Amarul parfumului ei m-a trezit la realitate si strugurele nu mai avea acelasi gust... Nu esti langa mine... Ma plimb prin curtea larga, cersind atentie. Iar toate murmura un cantec surd in cinstea...

Si ma gandesc la tine...

Compile...

Am terminat sesiunea. Am venit acasa. Dulcea mea casa, locul meu de refugiu, in bratele mamei dragi. Am venit inapoi ca sa pot din nou visa, ca sa pot din nou zbura. Sa imi gasesc puterea de a zambi din nou!

Credeam ca tot ce fac este in van, ca se transforma in praf pe care vantul il plimba in toate directiile fara un scop precis. Visele se transformasera in scrum, zambetul in fum. Tot edificiul meu se ruinase. Dar m-am reintalnit cu marea mea iubire. M-a strans in bratele ei involburate, m-a iubit si m-a sarutat de zeci de mii de ori, m-a imbatat cu parfumul ei si m-a facut sa inteleg ca viata merita traita clipa cu clipa, ca asta este viata: sa iubesti si sa suferi pentru ca iubesti.

Mi-am pierdut speranta, ea mi-a redat-o; mi-am uitat menirea, ea mi-a amintit-o; mi-a disparut increderea, ea mi-a replantat-o in suflet; mi s-a sters zambetul, ea mi l-a colorat din nou. Mi s-au frant aripile, iar ea mi le-a vindecat!

Iar acum zbor! Zbor cum nu am mai zburat vreodata! Libera in inaltul cerului! Ating norii, ma joc cu soarele, culeg stele pentru tine, iubirea mea! Te voi incununa, te voi iubi, te voi alinta cate zile voi avea! Mi-ai lipsit atat de mult! In gandul meu te-am venerat de atatea ori! Iar tu m-ai primit cu atata caldura. M-ai facut sa ma cutremur de fiorii pe care mi i-ai dat cand m-am aruncat in bratele tale!

Si DA, marea iubeste!!

Broken...

Este ora 2 dimineata si nu pot dormi. Sunt trista. Ingrozitor de trista. Am terminat o carte. O carte care parca mi-a urmarit viata din ultima luna si a imortalizat-o in paginile ei. Iubiri patimase, doruri frenetice, cuvinte spuse, pierdute in vant, nesincere. Ce n-as da sa pot fugi in lume, sa o iau de la capat, sa uit de TOT... SA UIT!!!! Ce lucru maret! Ce gand nesabuit! As vrea sa fiu o Diana, sa am curajul sa plec, dar sa nu ma mai intorc.

Am fugit in Bucuresti, mi-am parasit marea (jurnalul meu intim), pentru locul acesta nu-mi trezea nici un fel de amintiri. Nu era nimic care sa ma doara, nimic nu-mi putea face rau. Eram EU, leoaica feroce, pregatita sa sfasii viata pentru a nu-i da ei ocazia sa ma devoreze ca pe un pui de caprioara neajutorat.

Dar uite ca viata este un ucigas in serie. Mi-a aruncat in cale cadavrele unor persoane care mi-as dori sa nu le fi cunoscut niciodata, nici macar sa existe. Aceste persoane mi-au frant picioarele si m-au pus sa merg pe cioburi. M-au schinguit si m-au incarcerat! Iar acum, seara de seara, cand incerc sa adorm, imi pun mereu intrebarea: "Oare mai vreau sa ma trezesc maine dimineata?"

O umbra ma urmareste... A venit dupa mine, m-a cautat, m-a gasit, mi-a soptit cuvinte cu venin care ma otravesc incet-incet. Acum mai rasuceste uneori o sabie aprinsa in ranile larg deschise, rani provocate de muscaturile lui. Desi a trecut mult timp, inca mai sunt drogata de veninul lui, inca ii mai simt efectul...Mi-e teama de momentul in care se va termina...Oare voi intra in sevraj? Oare imi voi simti capul ca un titirez care se invarte in permanenta? Oare ma va ajuta cura de dezintoxicare?

Apoi, am crezut ca exista salvare pentru mine, fara sa mai trec prin atatea proceduri. Am crezut ca s-a descoperit antidotul contra veninului care imi face, deopotriva, rau si bine. Dar m-am inselat! A fost doar o iluzie...o fata morgana. Era doar o plasmuire a mintii mele chinuite. Am fost doar o papusa Barbie lasata pe mainile unui barbat. Barbatul nu stie sa se joace frumos! Nu stie sa ingrijeasca frumusetea, gingasia, finetea. NU! El trebuie sa distruga, sa rupa in bucatele! El trebuie sa arunce la cos, pentru ca ii este frica de faptul ca va fi considerat un om de nimic...Pentru ce? E las!

Voi, barbatii, sunteti ca niste robotei ai caror programe dau erori la compilare. Sunteti buni de aruncat la fier vechi! Ne hraniti cu veninul vostru, dupa care dispareti in neant! Si altcineva va fi otravit de voi. Cu ce v-am gresit? Cu ce v-am lovit de ne pedepsiti asa de greu? Voi chiar nu vedeti cum plangem in urma voastra? Voi chiar nu vedeti cum va asteptam cu sufletul arzand, cu ochii adanciti in fundul capului, cu obrajii palizi si supti, cu buzele uscate de sete? Murind de dor, stam intr-un balansoar putred care scartaie a jale si privim in zrae, asteptand sa va vedem venind inapoi...

Frustrant...