Painfull longing

Am ramas inchisa intre acesti patru pereti albi. Fetele au plecat sa se plimbe, iar eu am ramas. Am ramas sa te astept. Te astept cu nesat sa apari. Din zari, din neant, de nicaieri, dar sa apari. Ma uit la poza ta de pe desktop. Ochii aceia albastri... Atat de patrunzatori!

Muzica a ramas undeva departe, nu o mai aud. Te vad doar pe tine in acea poza si atat! Restul s-a pierdut undeva pe fundal...

Prin tot corpul cutreiera nestingherite sageti care se infig in carnea obosita...Ma doare tot corpul! Pe mintea mea ai pus stapanire ca pe propriul regat. Peste tot esti tu! Aerul pe care il respir miroase a tine. Mancarea are gustul tau. Hainele poarta atingerea ta. Si ma doare tot corpul...

O sageata a patruns adanc...Am tipat! Si cad in genunchi si plang! Si plang si ma zbat pe covorul rosu (nu stiu daca de la sangele meu sau asta e culoarea lui). Si ma chircesc, ma adun...

Am ramas asa incremenita pret de cateva minute, timp in care lacrimile imi brazdau obrajii...Nu ma puteam misca...Eram paralizata de acea napasta...

Si am oftat...

"Nu mă întreb când ne vom întâlni, eşti în fiecare clipă stoarsă de timp, prezent în mine... şi eşti zbor şi plutire, lacrimă şi neputinţă, vis şi speranţă... şi mult dor. Doamne! câtă iubire şi tăcere port în suflet... şi toate acestea te strigă doar pe tine..."

(Genovica Manta)

Harmony

Era tarziu cand te-ai intors de la serviciu. Cu inima flamanda de dor, te-asteptam. Stateam in pat si incercam sa citesc ceva, dar nu reuseam. Imi fugea mereu gandul la tine. De parca ar fi fost prima noastra seara de convietuire in acelasi camin. Cand ai intrat pe usa, toata fata ti s-a luminat, de parca razele apusului de august iti mangaiau tenul. O caldura placuta m-a invaluit si am zambit. Aceeasi ca atunci cand ne-am strans mainile intaia data. Mi-ai suras. Dincolo de oboseala unei zile incarcate se distingea blandetea ochilor acelora albastrii, frumosi. Ti-ai lasat geanta jos si te-ai asezat in pat. Te-ai ghemuit la pieptul meu, strivindu-mi cu capul sanul drept. Era o durere care imi placea. Ti-ai pus mainile in jurul taliei. Si cum stateam asa, eu in capul oaselor, tu pe pieptul meu, ne iubeam in tacere. Te mangaiam usor pe parul acela cret si balai pe care obisnuiam sa il ciufulesc. Ti-am soptit usor cat de mult te iubesc. Cu ultimele puteri, m-ai strans in brate si ai adormit. Iar eu am ramas treaza, privindu-te pe tine, copil inocent, veghindu-ti somnul asa cum am facut-o pana acum.

Somn lin...

Antonime

Pamant albastru, taram nestavilit al apelor ocean
Tu, legiune a intinsului neant
Ma faci sa zac in neputinta mea de a fi om!
Caci din furia ta ma nasc
Si in iubirea ta mor!
Tu, demon angelic, ma prefaci in scrum cu flacara ta!
Tu, inger demonic, ma inalti cu aripa ta!
Da-mi o mana s-un picior sa ies din groapa nefericirii!
Da-mi o gura s-un amor sa ma bucur de patima iubirii!

Mixture of magic

Cu ce gand as putea sa incep cand toate se bulucesc in mintea mea, cand toate sunt alandala?

Am citit tot... o data, de doua ori, de n ori! De fiecare data sorb cuvintele, le citesc ca si cum nu le-as mai fi citit inainte! Le savurez ca pe niste bucati de ciocolata fina... Sunt lucruri pe care le cunosc, dar parca nu le stiu...Ma pierd in maretia lor...

Si le recitesc la infinit...Si fiecare fraza aduce cu sine inca un plus de fericire inca doua lacrimi in ochii mei, caci DA, plang de fericire!

Ma transform in fluture si zbor, zbor pana la tine! Dormi ca un prunc...Dormi, copil frumos! Te sarut usor pe frunte, fara sa ma simti...Te misti usor si fug...Mi-e teama sa nu iti stric somnul dulce...Sweet dreams, angel!

Ma intorc in cotidian si ma pierd iarasi in rutina, in realitatea mult prea cruda pentru un biet suflet...Si sufar si ma intorc la povestea ta...A NOASTRA...Si iarasi rad si plang laolalta...

Copilul meu dulce, ti-am zis ca am gandurile amestecate? Dar ti-am spus vreodata ca te iubesc? Ti-am aratat vreodata cat imi lipsesti?

Passion

Prinsa in capcana destinului, ma zbat sa ies din ea, sa fug acolo unde inima imi calauzeste pasii. In zbuciumul meu, imi zdrobesc carnea si ma doare! Ma doare atat de tare...

Doua boabe, urmate de alte doua si tot asa, se scurg pe obrajii reci de atata departare. Cu privirea umeda, privesc orizontul si incerc sa ajung pana la tine cu ochii. Dar nu pot...Si mi-i tare dor de tine, copil razvratit al meu!

Iti amintesti tu, puisor, cum te asezai langa mine, iti lipeai trupul firav de trupul meu si iti lasai incet capul pe sanul meu, ascultand cum imi bate inima? Te fascina! Te jucai in parul meu, iar eu, bland, te mangaiam pe par, pe chip, iti sarutam gatul, obrajii, gura...Imi cereai sa iti spun povesti ca sa adormi cu gandul la zane...Si iti povesteam...

Iar tu, copil nazbatios, ma opreai brusc si imi striveai buzele cu atata patima ca imi dadea sangele. Si puneai stapanire pe mine...Imi frematai fiecare celula a corpului, o doreai si o iubeai...O transformai in sclava ta...Si ma faceai femeie, si ma iubeai ca pe nimeni alta...Si ma ridicai la cer si imi sopteai soapte pline de pasiune, tandrete, dorinta...Si te vroiam si mai mult pentru mine si cu cat crestea dorinta cu atat mai mult incepeam sa te controlez, sa te dresez, sa-ti fiu stapana...

Si uite-asa ne iubeam...

Si uite-asa eram rege si regina...

Si uite-asa departarea ne subjuga acum...

Si uite-asa contemplu acum acele nopti in care iti dadeam iubirea sub pura si te alintam, copil al pasiunii!

Si uite-asa acum mor de dor...

Dreamer

Am adormit inainte de a matura curtea cu privirea imbatata de parfumul strugurelui copt de soare si de ploi... Am adormit si am visat... Am visat ca nu ai mai putut rezista si ca ai venit la mine...dupa mine... Si ne era atat de teama sa ne apropiem unul de altul, sa ne atingem, sa ne simtim trupurile framantand de dorul nebun...Aveam nevoie sa ne privim si...atat... Ne-am apropiat incet-incet, m-ai luat intai de mana. Apoi m-ai prins usor de mijloc. Si ne-am apropiat si mai mult... Eram imbatati de parfumul nostru... Era asa de dulce apropierea noastra! Si ne-am apropiat si mai mult, privindu-ne ochii cum se ineaca de dorinta. Buzele tremurau, incercand sa guste gura celuilalt. Abia s-au atins si un fior ne-a scuturat pe amandoi. Si atunci gurile noastre s-au unit frenetic, buzele se torturau reciproc... Totul in jurul nostru disparuse... Eram doar noi doi...DOAR NOI...

M-am trezit...

Mananc un strugure...capsunica...m-a invaluit cu parfumul, m-a alintat cu gustul lui. Si ma gandesc la tine...Miros o floare mare, rosie. Am tremurat cand m-a atins cu petalele ei catifelate... Si ma gandesc la tine... Am spart o nuca. Amarul parfumului ei m-a trezit la realitate si strugurele nu mai avea acelasi gust... Nu esti langa mine... Ma plimb prin curtea larga, cersind atentie. Iar toate murmura un cantec surd in cinstea...

Si ma gandesc la tine...

Marea iubeste?

Am dormit putin. M-am trezit inaintea alarmei telefonului care si asa trebuia sa sune dupa o ora si jumatate de cand ma intinsesem in pat. E foarte cald. E sufocant. E innabusitor. E chinuitor. Am intrat pe internet si am incercat sa vad daca s-a mai publicat ceva pe blogurile pe care le citesc frecvent. Am lecturat cu placere ultima postare de pe blogul lui Tudor Chirila. Este despre mare. Eterna dragoste... Si mi s-a facut brusc dor de ea! Imi lipseste atat de mult! M-am nascut in bratele si am fost crescuta de bratele ei! Iar acum as fi dat orice ca sa ma pot ascund in bratele ei.

Ce este marea? Marea este un element primordial. Marea este o forta nestiuta care subjuga celelalte entitati. Marea este cea care spala. Marea este cea care stie sa asculte toate soaptele, toate gandurile, toate secretele si le ascunde in nisipul sau! Le uita pe vecie! Marea! Ah, MAREA!

As vrea sa fiu acasa, sa fug pe digul din portul turistic. Singura... Doar eu cu marea... Sa imi arunc gandurile in ea, sa imi curat sufletul de greutati. Iar apoi sa ma aplec in genunchi sa o iau in brate si sa o sarut cu toate dragostea pe care fiinta mea o contine!

Marea ma stinge, marea ma echilibreaza, marea stie cum sa calmeze focul din mine. Marea ma asculta si ma iubeste. Marea ma cearta, marea ma iarta, marea ma leagana. Marea ma lasa sa ma plimb pe coama ei, ma lasa sa ma joc cu spuma ei. Marea ma binecuvinteaza si se intristeaza cand ma intristez si eu. Marea se agita si spumega atunci cand EU, muritoare, ard de durere. Ma cheama la ea, ma striga si ma suduie ca nu ma duc! Simt ca o tradez! Simt ca o insel! Ma simt atat de murdara, incat nu imi mai permit sa ma arunc in adancul ei, asa cum o faceam candva! De data asta, voi ramane pe la poalele ei, in genunchi, pierzandu-mi mainile in nisipul ei, ingropandu-mi viata in aurul care-i tiveste rochia. Nu mai sunt demna de loialitatea ei! Desi ea imi spune mereu ca ma iubeste...