Confusion

Astazi scriu aiurea...Am pofta de scris si atat! O sa spun multe si nimic! O sa fie fara noima!  

Nu stiu ce as putea spune... In mintea mea sunt toate gandurile si nici unul... Un singur nume imi rasuna in cap ca un ecou intr-un abis al pamantului...Inima cere...

As vrea sa dispar, dar totusi sa raman...

As vrea sa ma ascund, dar totusi sa fiu vazuta...

As vrea sa fiu uitata, dar totusi sa isi aminteasca lumea de mine...

Mi-e dor de mare!

Dar astea sunt neimportante! Revin la acel nume, acel nume care e ca un concert de pian...O armonie de sunete, litere, forma, culoare, ganduri, idei, simtiri...

Alearga, vine, pleaca, se-ntoarce, ramane si apoi fuge iarasi. Acum ma iubeste, acum ma respinge, acum este furios, acum este linistit. Uneori pierd sirul si nu stiu ce sa mai inteleg...

Ma tem si apoi ma calmez. Ma speri si apoi rasuflu usurata. Plang, rad, ma gandesc, sufar, ascult, tac, inteleg, ma lupt, razbesc, ma doare...

Esti om sau neom? Esti inger sau demon? Esti tu? Sunt eu? Suntem noi?

Ploaie, frig, vant, soare, cald, lumina, senin... 

Viata curge cu o viteza superluminica...Si nu mai inteleg nimic... Incerc sa tin pasul, dar ma depaseste... Ma demoralizez si apoi ma intaresc la loc si continui sa lupt...Pentru viata mea si pentru tine! 

Asculta forfota din jurul tau...Ce auzi? Ei bine, acela e sufletul! 

Si totusi....