Perfection

Tu...

Mi-ai zambit de cum am ajuns! Iar acel zambet m-a linistit. Eram in siguranta caci TU erai acolo. Emotiile ma sugrumau! Mi-ai lipsit atat de mult!

Te-ai oprit. Te-ai uitat in ochii mei. Acei ochi mari care ma sorbeau! M-am pierdut in albastrul lor, mi s-a taiat rasuflarea... M-ai luat in brate. Acele brate care ma strangeau cu atata putere! M-am pierdut in caldura lor, inima a inceput sa galopeze...  Mi-ai zambit! Acel zambet frumos! M-am pierdut in blandetea lui, sufletul mi s-a incalzit... M-ai sarutat. Acele buze pline! M-am pierdut in pasiunea lor, eu nu mai ascultam de mine...

Tu...

Acel chip angelic pe care nu satur sa il privesc, sa-l mangai...

Acel zambet magnific pe care il sorb de fiecare data...

Acei ochi sinceri in care ma pierd mereu...

Acele buze dulci pe care le-as saruta intotdeauna...

Acel par blond, cret cu care m-as juca adeseori...

Acele brate calde, puternice dintre care nu as mai pleca niciodata...

Cum poate sa existe perfectiunea? 

De ce esti perfect?