Esti...

Ma uit la tine...Esti atat de departe, dar totusi aproape...Stiu ca in curand voi fi o ghinda pe care o vei tine in palme...

Esti inuman...Esti fragil, de neatins...Te-as tine in vitrina ca pe un bibelou...Te-as admira ani si nu m-as satura sa te vad...

Esti diafan si angelic...Ai aripi si zbori...Ma vei purta cu tine oare?

Esti puternic...Ai toata forta adunata in tine...Sa nu ma frangi!

Esti tiranic...Culegi respect...Imi subjugi mintea si faci ce vrei cu ea. Nu o rapi!

Esti... Esti...

Oare cum esti?

Dreamer

Am adormit inainte de a matura curtea cu privirea imbatata de parfumul strugurelui copt de soare si de ploi... Am adormit si am visat... Am visat ca nu ai mai putut rezista si ca ai venit la mine...dupa mine... Si ne era atat de teama sa ne apropiem unul de altul, sa ne atingem, sa ne simtim trupurile framantand de dorul nebun...Aveam nevoie sa ne privim si...atat... Ne-am apropiat incet-incet, m-ai luat intai de mana. Apoi m-ai prins usor de mijloc. Si ne-am apropiat si mai mult... Eram imbatati de parfumul nostru... Era asa de dulce apropierea noastra! Si ne-am apropiat si mai mult, privindu-ne ochii cum se ineaca de dorinta. Buzele tremurau, incercand sa guste gura celuilalt. Abia s-au atins si un fior ne-a scuturat pe amandoi. Si atunci gurile noastre s-au unit frenetic, buzele se torturau reciproc... Totul in jurul nostru disparuse... Eram doar noi doi...DOAR NOI...

M-am trezit...

Mananc un strugure...capsunica...m-a invaluit cu parfumul, m-a alintat cu gustul lui. Si ma gandesc la tine...Miros o floare mare, rosie. Am tremurat cand m-a atins cu petalele ei catifelate... Si ma gandesc la tine... Am spart o nuca. Amarul parfumului ei m-a trezit la realitate si strugurele nu mai avea acelasi gust... Nu esti langa mine... Ma plimb prin curtea larga, cersind atentie. Iar toate murmura un cantec surd in cinstea...

Si ma gandesc la tine...

Cine?

Cine a zis ca nu poti atinge cerul era un prost. Cine a spus ca nu poti avea toata lumea la picioare era un pesimist. Cine a zis ca e imposibil sa iti creasca aripi sa zbori pana la nori era un neinitiat. Cine a spus ca de fericire are parte doar Dumnezeu era un naiv.

Sperand...Crezand...Uitand...Furand...Asteptand...

Rabdare...

Pe coapsa mi se plimba o gargarita. Pe frunte, un bob de roua se prelinse pana a ajuns pe obraz. Soarele...hm...soarele isi plimba razele, iubindu-mi trupul, amangindu-mi simturile, imbatandu-mi sufletul, omorandu-mi gandul. Florile se adunasera in buchetele, mirosind incert, si imi intristara curand surasul la gandul unui parfum. Iarba era doar un pat! Un pat pe care, acolo, in vazul tuturor, eu eram iubita.

Apoi aripile-mi albe, mari s-au desfacut...Am insfacat frumusetea aceea dura si am zburat...De teama sa nu ranesc, strangeam slab la pieptul meu, respirand un aer sarat de mare ocrotitoare...

M-am nascut din pamant si m-am botezat in mare si vreau sa mor in cer...

Haos

Te caut in penumbra visului meu teluric. Frang ramuri de vieti tinere ca sa te gasesc. Ascult tacerea smulsa din strafundul sufletului. Aud un scancet prelung de copil napastuit. E singur si pustiit de vreme. Bate un vant dulce-amar. E bine si e rau. Am intins o mana usor sa culeg o stea de pe cerul unei nopti cu semnificatie. Nu a vrut sa se desprinda si atunci am fugit. M-am uitat in urma si nu am putut vedea nimic. Dupa o stanca neagra, m-am ascuns si am asteptat. Poate o zi, poate doua. Nu stiu cat a trecut. Rochia-mi alba s-a innegrit si ea. S-a sfasiat in colturile ascutite. Mi-am sfaramat dintii mancand pietre, mi-am rupt parul pentru a ma incalzi. Si a mai trecut o sapt in care nu a venit nimeni. Atunci am pornit la intamplare, in picioarele goale, pe pamantul noroios. Si am mers, si am mers...am pasit pe a vietii faguri, apoi pe treptele uitarii si apoi...nu imi amintesc...era totul alb in jurul meu. Nici o forma, nici o urma. Totul era frapant de alb.

"Nunta in cer" I

"Ma intreb bunaoara, daca nu cumva in ziua in care am inceput sa iubesc nu s-a intamplat ceva pe care eu nu l-am vazut sau pe care nu l-am inteles si prin ignorarea caruia m-am abandonat, fara luciditate, cu totul iresponsabil, intamplarilor."

"Totul ar fi putut fi altfel. Gandul asta m-a obsedat intotdeauna: ca toate ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut sa nu fie deloc; ca toate sunt intamplatoare pe lumea asta, fara nici o necesitate, fara nici o noima..."

"Simt ca ma ratacesc, imi dau seama ca spun prost o suma de lucruri pe care le vad si le stiu totusi cu precizie, dar imi place sa vorbesc la intamplare. Asta ma stimuleaza si ma odihneste."

"Prin ce miracol se transforma o simpla intamplare in extaz si rapt, iar o intalnire in dragoste? Intrebarea aceasta ma obsedeaza. Dupa cum ma obsedeaza si cealalta: cum mai e posibila caderea din aceasta stare de har, intoarcerea la lumina cea egala de zi?..."



MIRCEA ELIADE

Your dream is to fly

Ma uit in ograda mea. Zambesc! Constat ca totul este roditor, totul infloreste, totul este atat de parfumat. Ma uit in ograda catorva prieteni. Sunt triste toate. Toate sufera. E innorat, dar nu ploua. Si ma doare...Pentru ca stiu ca atunci cand gradina lor va rodi, a mea se va usca. NU! Nu suna a invidie. Repet: ma doare! Pentru ca imi este foarte greu sa cred ca va exista vreo perioada cand atat gradina, cat si cea a prietenilor vor imbata cu frumusetea lor. Mi-as dori sa ne putem impartasi o viata numai bucuri, dar nu se poate... realitatea e prea cruda! Unii rad, altii plang...

Toti vin...unii raman, altii pleaca. Pe unii ii alungam noi, pe altii vrem sa ii pastram. Niciodata dorintele noastre nu vor fi aceleasi. Luptam? Dar stim pentru ce? Sau pentru cine? Intrebari care vor ramane mereu fara raspuns...

Toate vin si pleaca...Toate se nasc si mor! Este un ciclu pe care nu il putem evita... Si se tot repeta... Ani de-a randul... Generatii intregi....

Draga Ana, zambeste! Un sut in fund in pas inainte! Vei iubi mereu pe cineva. Poate mai mult sau poate mai putin. Dar vei iubi. Poate ii vei constientiza prea bine defectele sau poate deloc. Nu privi in urma! Vezi doar ce e in fata ta. Nu te intrista, bucura-te ca s-a intamplat. Vor mai fi si altii care iti vor rupe sufletul in bucatele. Doar multumeste-le pentru ceea ce ai invatat datorita lor. Razi! Rasul prelungeste viata! Fa-o cat mai lunga pentru a te bucura de toate frumusetile vietii!

Life

Urme de pasi pe nisip...Nu sunt ale mele...Le-am descoperit si am mers dupa ele...Nu am ajuns nicaieri, nu am descoperit nimic interesant...M-am oprit...Pasii pe nisip isi continua drumul...

M-am gandit ce sa fac... Daca sa continui pe acelasi drum, mergand mereu fara sa ating nimic sau sa imi creez propriul drum pe a carui urma sa mearga cineva, iar la finalul drumului sa ma gaseasca pe mine zambind calduros si urandu-i bun venit.

M-am desprins de pasii pe care ii urmam cu atat religiozitate...Si ma plimb pe nisipul auriu, imi afund picioarele in bogatia lui, ma confund cu stralucirea lui.

Marea este alaturi. Nu-mi spala urmele, are grija de ele. Cand e linistita, imi calmeaza pasii, cand e agitata ma zbuciuma pe mine. Dar mereu imi da tot mai multa putere. Briza ei imi racoreste sufletul, aerul sarat imi umple pieptul de fericire...

Si merg mai departe pe o plaja in al carei nisip imi raman pasii imprimati ca o sculptura in piatra...