Furtuni de nisip - Old (part III)

Furtuni…

          Uragane…

          Ploi de gheaţă…

          Sunt imobilizată la pat. Nu-mi mai simt labele picioarelor. Ca şi cum aş fi mers pe un câmp de cioburi, fără să mă tai şi, acum, după atâta drum, am nimerit un ciob prea ascuţit, care a făcut o rană adâncă, pe o biată talpă obosită, dar încă în putere.

          Bate vantul… E atât de puternic că nu mai pot înainta şi mă ţine pe loc, pe acel ciob, adâncind şi mai mult rana.

          Încerc să mă ridic din pat, dar nu pot… îngenunchez. Târându-mă, ajung la fereastră. Mă uit la soare, care mereu m-a încălzit cu dulcile-i raze; dar acum mi-a întors spatele. De ce?... De ce m-a abandonat acum, când trebuie să-mi vindece rana cea nouă?

          Plâng… ciudat! Cu toate că e senin, s-a pornit o furtună teribilă şi plouă cu gheaţă… Ridic mâinile să cuprind soarele, să-l strâng în braţe, ca să mă pot încălzi. Dar cu cât mă apropii mai tare de el, cu atât mai tare imi îngheaţă mâinile, lacrimile, trupul,… sufletul… Numai rana e veşnic sângerândă!

          Iar el nu s-a întors spre mine…

Viata pe un peron - Octavian Paler

Recitesc aceasta carte pentru a doua oara. Si as citi-o la infinit. Nu m-as putea plictisi vreodata de ea... 

De data asta, regasindu-ma in acele randuri, lacrimi mari mi se preling pe obraji. Si pe masura ce ochii mei devoreaza cuvintele, plang si simt cum ma dezintegrez. Asteptarea e cea mai grea! Incerc sa imi hranesc puterea si rabdarea de a astepta. 

Ma gandesc la toata situatia in sine, ma gandesc la ce se petrece in jurul meu si, desi urasc cel mai mult aceasta intrebare, nu pot sa nu ma intreb : DE CE?

De ce ai plecat? De ce esti unde esti? De ce nu m-ai luat cu tine? De ce? De ce?

M-au acuzat ca te-am uitat! Nu pot sa te uit! Esti ca un miros din acela puternic care mi s-a impregnat in mucoasa nazala si pe care il simt mereu. Esti ca un tatuaj pe care nu il pot scoate nici cu un transplant de piele. Esti acolo, incastrat in fiinta mea. 

Acum esti ca un rau umflat de ploi abundente care provoaca inundatii. Dar am ridicat un baraj. Cam slab ce-i drept, cateodata cedeaza si inunda totul. Incerc sa te stavilesc, sa te opresc in a face ravagii si a ineca totul in calea ta. 

Mi-ai spus ca vii, dar nu te mai intorci. Mi-ai spus ca ma vrei, dar m-ai abandonat... 

Acum, ca un copil naiv, eu inca stau pe acel peron de gara pustie si te astept, luand exemplul lui Octavian Paler. Mi-am atarnat in fata ochilor chiar si decalogul lui, ca mare dreptate mai are cu el : 

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Si continui sa sper ca te vei intoarce si ca ne vom vedea impreuna de drum...Si te astept...

Freedom

Dansul inseamna mai mult decat arta. Dans inseamna plutire, dansul este o impletire de real si ireal. Dansul este o metafora a esentei naturii. Din dans s-a nascut lumea si tot prin dans traieste. Dansul este emotie, este fericire, este iubire, este pasiune. Si Dumnezeu danseaza o data cu universul pe care l-a creat! Dansul inseamna libertate, putere, suflet! Dansul nu este ceva lumesc, este ceva supraomenesc! Doar cei cu adevarat inzestrati o pot face, cei care s-au nascut pentru a dansa. E greu de descris in cuvinte ce inseamna dansul! Dar ceea ce se simte in acel moment, este mai mult decat o descatusare de cotidian! Este fericire pura, este libertate, este iubirea neprihanita de frumos! Dansul aduce zambete si bucura! Dansul inseamna viata!

Si am castigat...

Death of an Angel

Viata... Ce este viata? Este ceva ce multi dintre noi uitam sa pretuim... O viata luata nu mai poate fi oferita inapoi. Nici toti banii din lume nu pot plati valoarea unei vieti.

Inconstienta... Ce e inconstienta? Este ceva ce foarte multi dintre noi o practica in ziua de astazi. Suntem niste snobi, niste prosti si niste idioti!

Prostia specifica romanului a facut din nou victime, a produs o tragedie, a provocat un munte de durere. Astazi, un inger ne-a parasit. S-a asezat langa tatal ei pentru a-si veghea familia.

A pasit pe drumul pe care nu ar fi trebuit sa mearga. A fost fortata sa zboare inainte de vreme...

Elfii sunt nemuritori! Tu, pentru noi, nu vei muri niciodata, scumpa noastra ELFA!

In memoriam M.A.

Ploua...a bogatie...

Ieri... ce a fost ieri? O zi ca oricare alta! Dar nu si pentru mine! Ieri a fost ziua in care mi-am simtit sufletul pentru a treia oara zdrobit de o stanca infiorator de mare, cazuta din varful Himalaya. Eram atat de nenorocita! Foloseam acea chestie indispensabila in zilele noastre, numita telefon mobil. Dar o foloseam degeaba, pentru ca la capatul celalalt nu-mi raspundea!Si sunam de ore bune! Inima o simteam cat o ghiulea in gat si nu mai batea deloc! Ochii cautau o pasare aducatoare de vesti, urechile ciulite - se transformasera in palnii deja - asteptau sa auda macar un cuvant. Dar liniste si pace. Eram in pauze, sunam si fumam la un loc, fara insa a avea vreun sfarsit favorabil. Radeam mult si tare! Dar nu era rasul meu. Radeam isteric si din strafundul pieptului. Ma durea ingrozitor. Ce anume, nu stiu. Nu mai gandeam rational! Capul imi vuia de atata nebunie! Sufletul fugise din mine, cauta in disperare pe strazile junglei asteia. Dar nu gasea nimic! La un moment dat s-a infaptuit minunea: a raspuns! Ce suferinda era vocea lui! Avea ceva in voce ce il facea sa semene cu un caine lovit de masina si are o labuta rupta. O vocea indurerata si totodata rugatoare! Simteam cum mi se scurge sangele din obraji si din tot corpul auzind oripilitatea asta. Durerea se transformase deja intr-una fizica. Ma durea fiecare bucatica a corpului, stiind ce se intampla la capatul "firului". Ma respingea, iar asta ma durea si mai tare! Din ochi au inceput sa curga rauri de lacrimi. Plangeam fara sa ma pot controla! Iar el ma certa! De ce? Nu puteam sa pricep! Vroiam sa ii fiu alaturi, sa il sustin, sa ii spun o vorba buna, sa il tin in brate, sa il sarut, sa ii transmit toata caldura sufletului meu, sa ii insuflu o gandire pozitiva! Dar el ma respingea!

"Nu vreau sa iti umplu capul cu problemele mele! Ai si tu destule...examenele!" Ce replica e asta? Pentru ce sunt eu, nu sa il ascult, sa il inteleg si sa incerc sa il ajut in masura in care ma tin puterile? Cum adica "imi umple capul"? Examenele? Da-le incolo ca se iau alea! Dar astea sunt probleme care trebuiesc rezolvate urgent!!!! Totusi!! Pana am eu primul examen, astea pot fi deja rezolvate! Vrea doar sa fie singur... Pe loc, l-am condamnat! Dar apoi, am inteles... Oricine are momente de genul asta! Imi pare rau ca l-am certat! Atat de rau! Totul e atat de fragil, precum un fluture, precum o panza de paianjen, precum trupul unei albine! Iar eu il cert!

Am plans ca un copil caruia i-a fost luata jucaria. M-am apucat sa fac mancare si smotru. Ma transformasem intr-o usoara forma de Napoleon Bonaparte. Pana cand o durere cu adevarat ingrozitoare ma secera si ma tranti la pamant. Ma durea ceva dar nu stiu ce! Stateam intinsa pe podea si sufeream. Eram singura si sufeream din toate punctele de vedere. Am crezut (si poate ca preferam asta) ca o sa mor. Nu era nimeni cu mine. Pana si el ma respinsese, daramite strainii. In tacere, cu ultimele puteri, m-am ridicat si mi-am continuat treaba. Sfarsita, am mancat, apoi am dormit! Nu aveam chef de nimic!

Toata noaptea si pe zi a plouat! A plouat a bogatie! O stiu, o simt! Si cu toate astea, azi mi-a raspuns un pic mai vesel! Dumnezeu sa te tina in brate si sa aiba grija de tine!