Pagini

duminică, 13 decembrie 2009

I miss you...

Nu am fost atat de contrariata in sentimente niciodata in viata mea cum am fost astazi...O lupta pe viata si pe moarte se dadea in sufletul meu: tristete vs. fericire. Cel mai frustrant moment...

Am iesit la plimbare printr-un parc amenajat special de sarbatori...Afara ningea des...Era frumos...Mi-a umplut ziua de bucurie...Simteam ca vin sarbatorile, ca e moment de bucurie! Patinoarul amenajat era plin de lume fericita, pe o scena alaturata, un grup de copii cantau colinde care te duceau pana la cer si inapoi. Sute de mii de luminite aprinse, un brad imens impodopit cu de toate...Parinti, copii, bunici, catei, purcei, de la cel mai mic pana la cel mai mare se imbatau cu mirosul de turta dulce si vin fiert si admirau frumusetea naturii... Se bucurau de ea...Eram atat de fericita sa vad atatea zambete in jurul meu si atata frumusete...

Dar ceva foarte important lipsea, ca si cum era doar jumatate din mine...Ca si cum eram dezbracata, ca si cum mi-era foame, ca si ma sufoca...Si dintr-o data am simtit nevoie sa plang...M-as fi trantit pe o banca si as fi plans ca un copil caruia i-a disparut jucaria preferata...Imi venea sa intreb pe toata lumea "De ce? De ce nu e aici cu mine? De ce nu ne putem bucura impreuna de toate frumusetile astea? De ce nu suntem si noi pe patinoar acolo?" Eram cumplit de trista, desi toate frumusetile din jurul meu ma bucurau...

Nu erai tu acolo sa faci fericirea completa, sa ne tinem de mana si sa fugim de nebuni prin ninsoare, sa ne sarutam cu patima, sa ne uitam la toti patinatorii si sa radem de ei, sa ne strangem in brate pentru ca am inghetat, sa ne oprim la o casuta sa bem un pahar de vin fiert, sa ne maimutarim, iar ceilalti sa se uite ingaduitori la noi, bucurandu-se de fericirea noastra, de iubirea noastra...

Nu exista cuvinte sa descriu ce am simtit si cat nenorocita eram in nefericirea mea fericita....

miercuri, 25 noiembrie 2009

Mixture of magic

Cu ce gand as putea sa incep cand toate se bulucesc in mintea mea, cand toate sunt alandala?

Am citit tot... o data, de doua ori, de n ori! De fiecare data sorb cuvintele, le citesc ca si cum nu le-as mai fi citit inainte! Le savurez ca pe niste bucati de ciocolata fina... Sunt lucruri pe care le cunosc, dar parca nu le stiu...Ma pierd in maretia lor...

Si le recitesc la infinit...Si fiecare fraza aduce cu sine inca un plus de fericire inca doua lacrimi in ochii mei, caci DA, plang de fericire!

Ma transform in fluture si zbor, zbor pana la tine! Dormi ca un prunc...Dormi, copil frumos! Te sarut usor pe frunte, fara sa ma simti...Te misti usor si fug...Mi-e teama sa nu iti stric somnul dulce...Sweet dreams, angel!

Ma intorc in cotidian si ma pierd iarasi in rutina, in realitatea mult prea cruda pentru un biet suflet...Si sufar si ma intorc la povestea ta...A NOASTRA...Si iarasi rad si plang laolalta...


Copilul meu dulce, ti-am zis ca am gandurile amestecate? Dar ti-am spus vreodata ca te iubesc? Ti-am aratat vreodata cat imi lipsesti?


miercuri, 18 noiembrie 2009

Passion


Prinsa in capcana destinului, ma zbat sa ies din ea, sa fug acolo unde inima imi calauzeste pasii. In zbuciumul meu, imi zdrobesc carnea si ma doare! Ma doare atat de tare...
Doua boabe, urmate de alte doua si tot asa, se scurg pe obrajii reci de atata departare. Cu privirea umeda, privesc orizontul si incerc sa ajung pana la tine cu ochii. Dar nu pot...Si mi-i tare dor de tine, copil razvratit al meu!

Iti amintesti tu, puisor, cum te asezai langa mine, iti lipeai trupul firav de trupul meu si iti lasai incet capul pe sanul meu, ascultand cum imi bate inima? Te fascina! Te jucai in parul meu, iar eu, bland, te mangaiam pe par, pe chip, iti sarutam gatul, obrajii, gura...Imi cereai sa iti spun povesti ca sa adormi cu gandul la zane...Si iti povesteam...

Iar tu, copil nazbatios, ma opreai brusc si imi striveai buzele cu atata patima ca imi dadea sangele. Si puneai stapanire pe mine...Imi frematai fiecare celula a corpului, o doreai si o iubeai...O transformai in sclava ta...Si ma faceai femeie, si ma iubeai ca pe nimeni alta...Si ma ridicai la cer si imi sopteai soapte pline de pasiune, tandrete, dorinta...Si te vroiam si mai mult pentru mine si cu cat crestea dorinta cu atat mai mult incepeam sa te controlez, sa te dresez, sa-ti fiu stapana...

Si uite-asa ne iubeam...
Si uite-asa eram rege si regina...
Si uite-asa departarea ne subjuga acum...
Si uite-asa contemplu acum acele nopti in care iti dadeam iubirea sub pura si te alintam, copil al pasiunii!

Si uite-asa acum mor de dor...

joi, 1 octombrie 2009

Esti...


Ma uit la tine...Esti atat de departe, dar totusi aproape...Stiu ca in curand voi fi o ghinda pe care o vei tine in palme...

Esti inuman...Esti fragil, de neatins...Te-as tine in vitrina ca pe un bibelou...Te-as admira ani si nu m-as satura sa te vad...

Esti diafan si angelic...Ai aripi si zbori...Ma vei purta cu tine oare?

Esti puternic...Ai toata forta adunata in tine...Sa nu ma frangi!

Esti tiranic...Culegi respect...Imi subjugi mintea si faci ce vrei cu ea. Nu o rapi!

Esti... Esti...


Oare cum esti?

vineri, 18 septembrie 2009

Dreamer


Am adormit inainte de a matura curtea cu privirea imbatata de parfumul strugurelui copt de soare si de ploi... Am adormit si am visat... Am visat ca nu ai mai putut rezista si ca ai venit la mine...dupa mine... Si ne era atat de teama sa ne apropiem unul de altul, sa ne atingem, sa ne simtim trupurile framantand de dorul nebun...Aveam nevoie sa ne privim si...atat... Ne-am apropiat incet-incet, m-ai luat intai de mana. Apoi m-ai prins usor de mijloc. Si ne-am apropiat si mai mult... Eram imbatati de parfumul nostru... Era asa de dulce apropierea noastra! Si ne-am apropiat si mai mult, privindu-ne ochii cum se ineaca de dorinta. Buzele tremurau, incercand sa guste gura celuilalt. Abia s-au atins si un fior ne-a scuturat pe amandoi. Si atunci gurile noastre s-au unit frenetic, buzele se torturau reciproc... Totul in jurul nostru disparuse... Eram doar noi doi...DOAR NOI...


M-am trezit...


Mananc un strugure...capsunica...m-a invaluit cu parfumul, m-a alintat cu gustul lui. Si ma gandesc la tine...Miros o floare mare, rosie. Am tremurat cand m-a atins cu petalele ei catifelate... Si ma gandesc la tine... Am spart o nuca. Amarul parfumului ei m-a trezit la realitate si strugurele nu mai avea acelasi gust... Nu esti langa mine... Ma plimb prin curtea larga, cersind atentie. Iar toate murmura un cantec surd in cinstea...


Si ma gandesc la tine...

joi, 17 septembrie 2009

Cine?


Cine a zis ca nu poti atinge cerul era un prost. Cine a spus ca nu poti avea toata lumea la picioare era un pesimist. Cine a zis ca e imposibil sa iti creasca aripi sa zbori pana la nori era un neinitiat. Cine a spus ca de fericire are parte doar Dumnezeu era un naiv.


Sperand...Crezand...Uitand...Furand...Asteptand...


Rabdare...


Pe coapsa mi se plimba o gargarita. Pe frunte, un bob de roua se prelinse pana a ajuns pe obraz. Soarele...hm...soarele isi plimba razele, iubindu-mi trupul, amangindu-mi simturile, imbatandu-mi sufletul, omorandu-mi gandul. Florile se adunasera in buchetele, mirosind incert, si imi intristara curand surasul la gandul unui parfum. Iarba era doar un pat! Un pat pe care, acolo, in vazul tuturor, eu eram iubita.


Apoi aripile-mi albe, mari s-au desfacut...Am insfacat frumusetea aceea dura si am zburat...De teama sa nu ranesc, strangeam slab la pieptul meu, respirand un aer sarat de mare ocrotitoare...


M-am nascut din pamant si m-am botezat in mare si vreau sa mor in cer...

joi, 3 septembrie 2009

Haos


Te caut in penumbra visului meu teluric. Frang ramuri de vieti tinere ca sa te gasesc. Ascult tacerea smulsa din strafundul sufletului. Aud un scancet prelung de copil napastuit. E singur si pustiit de vreme. Bate un vant dulce-amar. E bine si e rau. Am intins o mana usor sa culeg o stea de pe cerul unei nopti cu semnificatie. Nu a vrut sa se desprinda si atunci am fugit. M-am uitat in urma si nu am putut vedea nimic. Dupa o stanca neagra, m-am ascuns si am asteptat. Poate o zi, poate doua. Nu stiu cat a trecut. Rochia-mi alba s-a innegrit si ea. S-a sfasiat in colturile ascutite. Mi-am sfaramat dintii mancand pietre, mi-am rupt parul pentru a ma incalzi. Si a mai trecut o sapt in care nu a venit nimeni. Atunci am pornit la intamplare, in picioarele goale, pe pamantul noroios. Si am mers, si am mers...am pasit pe a vietii faguri, apoi pe treptele uitarii si apoi...nu imi amintesc...era totul alb in jurul meu. Nici o forma, nici o urma. Totul era frapant de alb.