Life

Urme de pasi pe nisip...Nu sunt ale mele...Le-am descoperit si am mers dupa ele...Nu am ajuns nicaieri, nu am descoperit nimic interesant...M-am oprit...Pasii pe nisip isi continua drumul...

M-am gandit ce sa fac... Daca sa continui pe acelasi drum, mergand mereu fara sa ating nimic sau sa imi creez propriul drum pe a carui urma sa mearga cineva, iar la finalul drumului sa ma gaseasca pe mine zambind calduros si urandu-i bun venit.

M-am desprins de pasii pe care ii urmam cu atat religiozitate...Si ma plimb pe nisipul auriu, imi afund picioarele in bogatia lui, ma confund cu stralucirea lui.

Marea este alaturi. Nu-mi spala urmele, are grija de ele. Cand e linistita, imi calmeaza pasii, cand e agitata ma zbuciuma pe mine. Dar mereu imi da tot mai multa putere. Briza ei imi racoreste sufletul, aerul sarat imi umple pieptul de fericire...

Si merg mai departe pe o plaja in al carei nisip imi raman pasii imprimati ca o sculptura in piatra...

Death of an Angel

Viata... Ce este viata? Este ceva ce multi dintre noi uitam sa pretuim... O viata luata nu mai poate fi oferita inapoi. Nici toti banii din lume nu pot plati valoarea unei vieti.

Inconstienta... Ce e inconstienta? Este ceva ce foarte multi dintre noi o practica in ziua de astazi. Suntem niste snobi, niste prosti si niste idioti!

Prostia specifica romanului a facut din nou victime, a produs o tragedie, a provocat un munte de durere. Astazi, un inger ne-a parasit. S-a asezat langa tatal ei pentru a-si veghea familia.

A pasit pe drumul pe care nu ar fi trebuit sa mearga. A fost fortata sa zboare inainte de vreme...

Elfii sunt nemuritori! Tu, pentru noi, nu vei muri niciodata, scumpa noastra ELFA!

In memoriam M.A.

I am alive...

O alta zi frumoasa, o alta zi relaxanta...No stress...

Soare, plaja, nisipul cutreierandu-mi trupul, marea spaland nisipul, soarele uscand picaturile de apa. O alta zi in care am ras si a ras si sufletul in mine. Este fericit, este liber, este aerisit.

Mi-as fi dorit sa alerg cat ma tineau puterile, sa zambesc tuturor oamenilor, sa le strang mainile si sa le spun un calduros "Buna!"...

Era totul atat de frumos! Vedeam atata frumusete in jurul meu, vedeam atat pamant liber, atata mare intinsa. Respiram... Trageam adanc aer in piept si imi spuneam: "Azi sunt fericita! Azi sunt multumita cu mine!" Vazand atata splendoare, ma simteam libera...

Zburam, cantam, radeam, dansam, ma jucam, iubeam... Toate sentimentele cele mai frumoase ma infasurau din cap pana in picioare, ma imbalsamau...
Mirosea a flori exotice si bantul imi mangaia fata...

Zbor, rad, simt, iubesc,sunt libera sa fac ce vreau, TRAIESC!!!!

Compile...

Am terminat sesiunea. Am venit acasa. Dulcea mea casa, locul meu de refugiu, in bratele mamei dragi. Am venit inapoi ca sa pot din nou visa, ca sa pot din nou zbura. Sa imi gasesc puterea de a zambi din nou!

Credeam ca tot ce fac este in van, ca se transforma in praf pe care vantul il plimba in toate directiile fara un scop precis. Visele se transformasera in scrum, zambetul in fum. Tot edificiul meu se ruinase. Dar m-am reintalnit cu marea mea iubire. M-a strans in bratele ei involburate, m-a iubit si m-a sarutat de zeci de mii de ori, m-a imbatat cu parfumul ei si m-a facut sa inteleg ca viata merita traita clipa cu clipa, ca asta este viata: sa iubesti si sa suferi pentru ca iubesti.

Mi-am pierdut speranta, ea mi-a redat-o; mi-am uitat menirea, ea mi-a amintit-o; mi-a disparut increderea, ea mi-a replantat-o in suflet; mi s-a sters zambetul, ea mi l-a colorat din nou. Mi s-au frant aripile, iar ea mi le-a vindecat!

Iar acum zbor! Zbor cum nu am mai zburat vreodata! Libera in inaltul cerului! Ating norii, ma joc cu soarele, culeg stele pentru tine, iubirea mea! Te voi incununa, te voi iubi, te voi alinta cate zile voi avea! Mi-ai lipsit atat de mult! In gandul meu te-am venerat de atatea ori! Iar tu m-ai primit cu atata caldura. M-ai facut sa ma cutremur de fiorii pe care mi i-ai dat cand m-am aruncat in bratele tale!

Si DA, marea iubeste!!

If...

Nu am mai scris de ceva vreme... Nu am avut timp... Sau poate... poate doar o liniste adanca. Ma port prosteste, ma port ca un copil! Ce daca ploua afara de atata timp? As fugi prin ploaie, as dansa in ploaie, as iubi in ploaie...

Simt cum trupul meu munceste din greu sa-si tina portile inchise. Am atata speranta in vis, am atata fericire in zambet, am atata tinerete in ochi, am atata curaj de aratat, am atata putere de a ajuta, am atata imbratisari de dat, am atatea saruturi de sarutat, am atata iubire de oferit! Dar totusi, exista un pui de teama ce ma retine, ma inchide in cusca mea... Ma forteaza sa imi impun o masca dura, sa ridic un zid de netrecut...

Nu ma mai incred, nu mai astept, nu mai am rabdare... Am suferit, am plans, am murit si am inviat de atatea ori... Urmatoare lovitura mi-ar fi fatala... Inca nu sunt pregatita sa mor, mai atata viata de trait! De ce m-ati inchis ca pe un ucigas? De ce m-ati silit sa tac ca pe un mut? De ce m-ati fortat sa nu vad ca pe un orb?

Ploua... Speranta... Belsug...
Imi adun trena trentuita de pasii viermilor, a iau in brate si plec mai departe, cu capul sus, cu ochii sticlosi, cu sufletul imbatat de speranta, cu trupul spalat de ploaie...

Poti fi tu, el sau oricare altul... Iarta-ma daca nu pot...

Loosing...

Am mai trecut o zi, o saptamana poate. Habar nu am. Am pierdut notiunea timpului. Am fost pround distrasa de un examen ingrozitor. Am invatat, am plans, am avut emotii, nu am dormit, m-am chinuit. Dar degeaba. Restanta... Asa se numeste! In fine. S-a dus, m-am calmat. Se mai intampla.

Dar ceva ciudat se intampla... Fug prin lumi, traiesc o viata care parca nu este a mea. Sau, mai bine spus, traiesc mai multe vieti care nu imi apartin. Iubesc. Dar ce? Tanjesc. Dar dupa ce? Invat. Dar pentru ce? Totul este o necunoscuta, totul e in ceata, totul se ascunde. Unde a disparut linistea aceea? De ce moarce orice ating? De ce se ofileste fiecare floare pe care o miros? De cand am luat viata in piept, viata mea curge cu 300 km/h. S-a schimbat ordinea! S-au intors toate pe dos! Este nebunie curata! Dezordine si haos! Suferinta... Multa suferinta... Sentimentul de frustrare isi ocupa un loc glorios.

Fug! Dar unde? Care este linia de sosire? Am crezut ca am ales drumul cel mai bun. Dar l-am ales pe cel mai anevoios. Mai intai, mi-ai zgariat pielea. Dar mai apoi am inceput sa imi frang oasele. Aripile imi sunt zdrentuite.

Simt ca pierd o batalie. Una foarte importanta. Pierd... Foarte mult... Pierd ceva foarte important. Pierd singurul meu sentiment de sigurata... Iarta-ma ca nu pot tine capul sus, iarta-ma ca gresesc! Dar nu pot merge mai departe! Sunt legata de picioare!

Constiinta mea spune ca ma paraseste...

Furie si ura

Fusese, in sfarsit, o zi in care ma simteam foarte bine, in care durerea se mai atenuase, in care puteam sa respir fara sa ma apese nimic in piept. M-am trezit cu zambetul pe buze, un zambet natural, nu doar un ranjet de hiena. Eram linistita! ERAM! Cineva chiar observase asta si ma bucuram ca se poate vedea. Imi pare rau ca iar nu poti citi nimic frumos. Frustrant...

Mi-ai citit blogul si deodata te-ai simtit important. Cat de nenatural sa fi sa crezi ca numai tu existi pe lumea asta? Sa crezi ca doar pe tine te pot iubi? Nici tu nu esti zeu, nici tu nu esti centrul universului! Si tu, ca si EL, sunteti doar niste viermi pe care, cat de curand, ii voi stalci sub talpile mele insangerate! Iti interzisesem sa ma mai cauti! Iti interzisesem sa te mai intereseze persoana mea! Ai incalcat regulile, iar acum sper ca esti fericit, ca esti multumit de ceea ce faci! Chiar iti place sa te umilesti?

De-as fi avut puterea, te-as fi apucat zdravan si as fi dat cu tine de pamant. Te-as fi transformat in praf, iar apoi te-as fi aruncat in vant, fara urme de regrete! Te-as fi trimis in iad si apoi te-as fi scos de acolo ca sa iti arat cat sunt de buna. Iar dupa un alt timp te-as trimis inapoi! Si asa m-as fi jucat cu tine pana cand ai fi cazut in genunchi in fata mea si m-ai fi implorat sa te iert! Si te-as fi ierta: te-as fi aruncat din nou in iad!

Ai atat de putina minte! Tu chiar nu pricepi ca nu mai ai ce cauta in viata mea! Ca nu mai insemni nimic pentru mine! Te cramponezi de idiotenii! Ai spulberat orice urma de gand frumos legat de tine! M-ai facut sa te urasc cu toata fiinta mea! Imi doresc sa te vad tarandu-te pe coate, julindu-ti genunchii, chinuindu-te sa traiesti! Ah! Cat poti sa fi de mizerabil! Te compatimesc! DISPARI din viata mea, om nenorocit!